HDR, mai impresionant decât 4K: ce trebuie să știi despre HDR10, Dolby Vision și HLG
Televizoarele 4K Ultra HD au devenit standard în industrie și a devenit destul de dificil să găsești un model fără o rezoluție de patru ori mai mare decât Full HD. Când vine însă vorba de HDR, standardele sunt multe, iar diferențele între HDR10, Dolby Vision și HLG sunt semnificative.
HDR provine de la High Dynamic Range sau plajă dinamică ridicată și se referă la numărul de culori care pot fi afișate simultan într-un singur cadru. În practică, atunci când te uiți la conținut HDR, ar trebui să vezi culori mai vii, un contrast mai puternic și detalii mai multe în zone întunecate. Trecând însă peste teorie, problema cu implementarea HDR pe conținut video constă în numărul mare de formate.
Dacă tot ne-am obișnuit să ne uităm la filme și seriale 4K, iar majoritatea serviciilor de streaming oferă conținut video în acest format, lucrurile încep să fie din ce în ce mai roz și în materie de HDR. Condiția este să ai un TV compatibil, o bandă de net solidă și un abonament la Netflix sau Amazon PrimVideo. Până și YouTube oferă conținut spectaculos în High Dynamic Range.
Dintr-un punct de vedere, pentru mulți utilizatori, saltul la conținut HDR s-ar putea să fie mai spectaculos decât tranziția la 4K, dar sunt câteva particularități de luat în calcul.
Ce este HDR, în toate implementările disponibile pe TV
Deși HDR sună bine în teorie și arată spectaculos în realitate, vine la pachet cu un volum semnificativ de confuzie. Acest standard este livrat utilizatorilor în câteva standarde diferite și are în spate niște formate video care se află în competiție. Utilizatorii nu sunt neapărat avantajți de aceste detalii tehnice, dar sunt relevante ca să înțelegi mai bine de ce anumite televizoare costă mai mult decât altele.
Comparativ cu SDR (standard definition video), HDR se referă la o tehnică de filmare și de redare a conținutului video într-o manieră mai colorată, mai apropiată de realitate și cu semnificativ mai multe detalii, atât în umbre, cât și în zone supra expuse. Un contrast ridicat în HDR nu implică compromisul de claritate cu care te-ai obișnuit atunci când ajustai imaginea la un monitor tradițional.
HDR10 versus Dolby Vision versus HLG
În 2017, lupta între formatele HDR livrate împreună cu televizoare se ducea între HDR10 și Dolby Vision. În 2019, a apărut și HLG în această competiție. Toate vin cu beneficii similare, dar pentru că implementarea diferă, nu sunt compatibile între ele și chiar dacă un TV poate afișa conținut în mai multe formate HDR, aceasta este departe de a fi o regulă în industrie. Ca urmare, mai ales dacă îți cumperi un TV scump, ar fi bine să fii atent la aceste particularități ca să nu te simți păcălit mai încolo.
Unele servicii de streaming suportă un singur standard HDR, unele console de gaming suportă un singur standard, la fel și unele TV-uri. Ca urmare, ar fi bine să studiezi în prealabil versiunea care te avantajează cel mai mult din perspectiva compatibilități. În funcție de vârstă, această competiție între HDR10 și Dolby Vision s-ar putea să-ți aducă aminte de Blu-ray și HD-DVD, când cel din urmă a rămas doar o pagină în manualul de istorie al conținutului multimedia.
HDR10 este un standard deschis în industrie și poate fi văzut într-o implementare standard sau HDR10+, după cum se poate vedea în imaginea de mai sus. De cele mai multe ori însă, face referire la același lucru. Majoritatea TV-urilor cu HDR suportă HDR10, iar acesta pare să fie de referință în industrie. Dintr-un punct de vedere, pare înaintea concurenței. Din prisma creatorilor de conținut, HDR10 mai are avantajul că este gratuit și nu te costă nimic să generezi conținut sau să-l encodezi în acest format. Nu plătești costuri de licențiere.
Dolby Vision este o soluție proprietară de encodare în HDR dezvoltată de Dolby. În teorie, promite să arate un pic mai bine decât HDR10 pe TV. Dacă citești specificațiile, Dolby Vision suportă până la 10.000 de niți de luminozitate pe panouri compatibile, cu implementarea actuală fiind până la 4000 de niți. Pentru comparație, HDR10 este limitat la 1000 de niți. Faptul că există un singur TV care oferă 1300 de niți de luminozitate în 2019 ar trebui totuși să ilustreze faptul că acest detaliu este mai puțin relevant decât pare impresionant.
În privința culorilor reale pe care le conține o secvență video criptată în Dolby Vision, aici vorbim de 12 biți de adâncime, comparativ cu 10 biți la HDR10. Pe un panou OLED de top, s-ar putea să vezi diferența, mai ales că fiecare cadru dintr-un film Dolby Vision include informații metadata care informează panoul de parametrii cu care trebuie să-ți afișeze informația. Acest detaliu lipsește la HDR10, dar a fost introdus în HDR10+ pe TV-urile compatibile.
Dolby Vision costă însă mult, din multe puncte de vedere. Ca să te bucuri de conținut video în această implementare de HDR, ai nevoie de un player certificat Dolby Vision, de conținut masterizat în acest format și de un panou suficient de impozant. Pe lângă un proces de certificare costisitor prin care trebuie să treacă toate filmele Dolby, există și un SoC (System-on-a-Chip) Dolby ce trebuie să fie implementat. Trăgând linie, Dolby Vision este obiectiv mai bun decât HDR10, dar mulți producători încearcă să saboteze popularitatea și, implicit, avantajele acestui format din prisma costurilor de licențiere care nu sunt mici.
HLG este un standard recent creat în colaborare de BBC și NHK. Nu are costuri de implementare dar se referă aproape exclusiv la conținut video livrat de operatorii de televiziune. Avantajul major al HLG se referă la faptul că, printr-un singur flux video livrat către TV, o companie precum BBC îți oferă atât conținut HDR, dacă ai un TV compatibil, cât și SDR. Astfel, nu este nevoie de transmisiunea a două fluxuri de date pentru același film sau documentar. În teorie, pentru că la baza este HDR, chiar și pe un TV tradițional ar trebui să vezi câteva îmbunătățiri vizuale, dar nu sunt neapărat spectaculoase.
Pe ce te uiți la HDR
Printre susținători, Samsung, Sony, Sharp sau Hisense s-au rezumat la HDR10 și au evitat pentru mult timp să îmbrățișeze Dolby Vision. De partea cealaltă a baricadei, LG, Vizio, Philips sau TCL au livrat multe modele de TV-uri capabile să afișeze ambele tipuri de conținut. În materie de unități de redare Blu-ray, majoritatea sunt compatibile doar cu HDR10. O excepție impresionnată care costă o avere este Panasonic DP-UB900 care costă 1700 de dolari și redă conținut 4K în HDR10, HLG, HDR10+ și Dolby Vision.
Pe partea de streaming, Netflix și Amazon suportă ambele standarde și majoritatea conținutului 4K de pe aceste platforme poate fi vizionat în HDR10 și Dolby Vision. Xbox One S suportă HDR10 implicit, dar există și aplicații care oferă Dolby Vision și rulează pe Xbox, precum Netflix sau Amazon PrimeVideo. PS4 Pro suportă HDR10 pentru multe dintre jocurile lansate în ultima perioadă.
Prin actualizări de firmware, majoritatea dispozitivelor de streaming și a TV-urilor din 2016 sau mai noi, care suportă HDR, au învățat și HLG, începând cu LG, Sony și Samsung. Cei de la Panasonic au implementat și ei standardul, dar doar în câteva modele.